jigolo sitesi

logo


EDUCAȚIE POLITICĂ

PROBLEME ȘI PERSPECTIVE

 


(foto: Raul Rognean, Wien- Kunsthistorisches Museum – detaliu Gustav Klimt: Kleopatra)

O să ne permitem, în cele ce urmează, să îl parafrazăm pe Ludwig Hevesi si echipa aflata sub indrumarea lui Gustav Klimt, care lansa mottoul „Timpului arta sa, artei a sa libertate”, prin prisma căruia spunem, simplu:

Timpului politica sa, politicii,  a sa libertate!

Facem asta, totodată, în memoria celui ce a fost omul care avea să fie catalizator al fenomenului cunoscut drept Modernismul Vienez, curent izvorât din spiritul timpului în inima unui imperiu în derivă, un imperiu „bătrân” în centrul unei Europe brăzdate de alianțe politice, o Europă aflată pe marginea prăpastiei accesiunii naționale, care în cele din urmă va naufragia în Primul Război Mondial. Modernismul Vienez și curentul Art Noveau se vor impune în această lume promovând, în primul rând, „educarea vizualului”, reinterpretarea frumosului și a științei artistice și, fără intenție, va deveni un prim pas spre lumea postmodernă, fără poate a-și imagina va educa politicul în aceeași manieră în care a educat esteticul.

Astăzi, din nou, la marginea unei crize mondiale, trebuie să susținem mai mult ca oricând EDUCAȚIA! Astăzi, lumea globală este parte a prezentului trăit și, mai mult, putem afirma că în Europa trăim într-o epocă aparte, în singura epocă a bătrânului continent în care, de mai bine de 60 de ani, avem pace. Trebuie să conștientizăm politicul prezentului, unicitatea acestei oferte în decursul istoriei și, totodată, prin libertate să clădim constructe asumate; iar aceste constructe trebuie să devină mecanisme de decizie eficiente, astfel încât să evităm stagnarea. Nu vorbim de accesiune, vorbim de continua readaptare, de continua cercetare și aplicare, în timp și spațiu, a unei politici educate. Doar în acest fel politica poate întruni criteriile de bază ale democrației, care susține libertatea: o politică stagnantă este împotriva democrației!

Educația politică constituie în România actuală, construită încă pe principii ale unui neoliberalism post ‘89, un subiect sensibil. Luând în considerare coordonatele actuale ale politicului, aceasta trebuie să vizeze atât cetățenii, cât și actorii politici. Între cetățeni se diferențiază un segment de public din ce în ce mai valorizat și mai disputat de către oamenii politici, și anume tinerii, care sunt considerați capitalul cel mai important al societății prin prisma potențialului pe care îl prezintă în revigorarea politicului, în realizarea schimbării și prin dinamismul și spiritul activ pe care îl manifestă în spațiul public.

Problema pe care politicul o întâmpină referitor la acest segment al populației este lipsa generalizată de interes față de orice înseamnă politica. Cu toate că această problemă există, în mod incontestabil, putem remarca lipsa eforturilor în vederea stabilirii originii acestei atitudini. Deși ne putem lăuda cu o galerie vastă de think-tank-uri – independente  din perspectivă politică sau entități fondate de grupuri politice – precum Institutul de Politici Publice/Barometrul de Opinie Publică, Institutul de Studii Populare sau Institutul Social Democrat „Ovidiu Șincai”, se pare că acestea nu au fost preocupate de cercetarea în profunzime și identificarea aspectelor care stau la originea acestei probleme; sau, dacă asemenea demersuri au avut loc, cu siguranță rezultatele nu au caracter public.

Singura cercetare calitativă de actualitate, singurul studiu de profunzime coerent asupra problemei lipsei de interes a tinerilor poartă denumirea de Implicarea tinerilor în viața politică[1], datează din 2010 și reprezintă materializarea inițiativei Fundației Konrad Adenauer de a investiga trendul tinerilor din România de a nu se implica în viața politică, precum și motivațiile și așteptările acestora cu privire la spectrul politic. Realizat prin intermediul a patru sesiuni de focus-grup, studiul a implicat participarea a 36 de studenți de la diferite specializări și a rezultat într-o serie de concluzii îngrijorătoare pentru societatea românească, cu precădere pentru actorul politic.

În ceea ce privește interesul tinerilor pentru arena politică, studiul dezvăluie un interes moderat, fără vreun entuziasm deosebit, interes ce derivă din cantitatea enormă de informații vehiculate în mass-media care, involuntar, ajung în atenția spectatorului și din evenimentele ocazionale de interes public precum campaniile electorale sau recesiunea. De asemenea, influența mass-media se reflectă în aceea că tinerii sunt informați mai degrabă despre activitățile oamenilor politici decât despre activitățile statului și ale instituțiilor. Între sursele de informare, tinerii par a prefera platformele virtuale ale agențiilor de știri, după care posturile TV Realitatea și Antena3.

Portretizarea tinerilor în ceea ce privește atitudinile și așteptările de la politică presupune, potrivit studiului, un imaginar bogat referitor la culisele politicii, manevrele și jocurile politice. Ceea ce tinerii consideră a fi sursa atitudinii negative sunt interesul personal care primează în politică, corupția, nepotismul și circul mediatic, nefiind foarte departe de adevăr – considerăm noi –, în condițiile actuale ale politicii-spectacol: „Altădată, politica însemna idei. Astăzi, politica înseamnă persoane. Sau mai degrabă personaje. Pentru că fiecare conducător se pare că-și alege o funcție și-și ia un rol. Ca la spectacol”[2]. Nu în ultimul rând, ceea ce așteaptă tinerii de la oamenii politici este profesionalism, responsabilitate și respectarea interesului național în exercitarea funcției, precum și diplomație, carismă și, bineînțeles, o educație solidă care să asigure aptitudinile necesare îndeplinirii funcției.

Alături de aceste coordonate generate de studiul Fundației Konrad Adenauer invocăm statisticile privind prezența la vot[3], care nu fac altceva decât să confirme rezultatele studiului. În ceea ce privește alegerile prezidențiale, care s-au bucurat de cel mai mare număr de participanți – dintre europarlamentarele din 2007 și 2009, parlamentarele din 2008 și cele două tururi ale prezidențialelor din 2009 –, statisticile arată că prezența în rândul tinerilor este relativ slabă, situându-se undeva între 45 și 50%, în turul II prezența fiind puțin mai mare, dar tot sub pragul de 50%, coeficient pe care îl mai putem remarca doar la categoriile de vârstă de peste 75 de ani. Ce putem deduce din toate acestea este necesitatea schimbării percepției tinerilor asupra procesului politic și a stimulării acestora în vederea participării active la viața politică.

Aici își găsește relevanța educația politică, menită să sedimenteze în sistemul informațional al individului ideile și mecanismele democrației. Trebuie ca, prin educația politică, tinerii să-și asume astfel de angajamente și să dezvolte deprinderile practice necesare pentru îndeplinirea acestora. Trebuie să se înțeleagă ideea conform căreia calitatea de cetățean are două dimensiuni, una pasivă și o alta activă. Cetățeanul pasiv este cel care respectă litera legii și dezvoltă un comportament civic, determinat de conformism și respectarea normelor sociale. Cetățeanul activ, pe de altă parte, se definește prin actul de participare la viața politică. El se implică, participă și ia poziții.

Caracterul imperativ al inoculării a tot ceea ce înseamnă educație politică este subliniat de profesorul David Hargreaves, care pledează pentru cetățenia activă ca alternativă dezirabilă:

„Educația civică presupune virtuțile civice și comportamentul decent pe care adulții doresc să le regăsească la cei tineri. Dar este și mai mult decât atât. O dată cu Aristotel, a fost acceptată ca un concept politic inerent care ridică întrebări despre tipul de societate în care trăim, cum a ajuns aceasta să-și dobândească forma prezentă, punctele tari și punctele slabe ale structurilor politice curente, și cum pot fi aduse îmbunătățiri… Cetățenii activi sunt politici, dar și morali; sensibilitatea morală derivă în parte din înțelegerea politică; apatia politică atrage după sine apatia morală”[4]

În mod ideal, alfabetizarea politică ar trebui realizată încă de la o vârstă fragedă, din școala gimnazială chiar – la un nivel de înțelegere specific vârstei, bineînțeles –, pentru ca, până la vârsta majoratului, tinerii să absoarbă setul de cunoștințe, competențe și atitudini necesare pentru participarea la viața politică, pentru internalizarea valorilor democratice și, mai ales, pentru asumarea deciziilor conștiente, în special în ceea ce privește omul, activ implicat în procesul de desemnare/alegere a celor care îl reprezintă.

Educația despre care vorbim trebuie să fie una continuă, una care să se dezvolte constructiv și în manieră diferențiată, pentru a fi adaptată și implementată în toate sferele sociale.

Din acest motiv, pledăm pentru educație, pentru a revitaliza necesitatea unei adaptări a politicului la epoca prezentului, pentru a reaminti că trebuie să gândim și la un alt nivel decât cel aferent gramaticii limbii vorbite, astfel încât să creăm o societate capabilă să își asume democrația timpului său, care să nu cadă în nostalgii ale trecutului și nici să nu critice forme fără fond. Este motivul pentru care am înființat Asociația pentru Educație Politică, este motivul pentru care dorim ca acest ziar în formatul său electronic și sprijinit de revistele în format print atașate site-ului Memorandum.ro să ofere o perspectivă de rememorare și, totodată, de adaptare și inovație în politică și educația timpului prezent.

În lumina celor menționate, considerăm că politica stă la baza unei educații comunitare, că vorbind despre politic ne întoarcem la polis, la urbe, la cetățeni, la „Gemeinschaft”, la loc, spațiu și timp. Că omul la bază este un om care acționează politic, încă din stadiul incipient al existenței sale în mediul relaționar. Trebuie să trecem peste stadiul unui homo homini lupus, înțelegând și asimilând valoarea de dicta veritas.

Text:  Andreea Voina și Raul Rognean

 

 

SURSE BIBLIOGRAFICE

  1. Coman, Claudiu (2010). Sfera publică și imaginea politică, București, Editura C.H. Beck
  2. Leftwich, Adrian (ed.) (2010). Ce este politica?, trad. Sergiu Gherghina, George Jiglău, Cluj-Napoca, Editura CA Publishing

SURSE ELECTRONICE

  1. http://www.kas.de/rumaenien/ro/publications/19151/, accesat în data de 09.07.2012
  2. http://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2011/11/2011-02-07-Participare-la-vot-01-Prezenta.png, accesat în data de 09.07.2012

[2] Roger-Gérard Schwartzenberg apud Claudiu Coman. Sfera publică și imaginea politică, Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 31

[4] apud Bernard Crick. Politica drept formă de conducere: politica, cetățenia și democrația, pp. 104-105, în Adrian Leftwich (ed.). Ce este politica?, trad. Sergiu Gherghina, George Jiglău, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010